Exista viata dupa colici?

Imi pun acum aceasta intrebare, in speranta ca voi primi raspunsuri, caci nu stiu daca voi supravietui sa descopar singura:))

Dupa cum spunea Marius ieri, citez “sa mai vad eu vreun proaspat parinte care zice ca nu e obositor cu bebe”, ca nu il cred. Taticul nostru este de mare ajutor, asa cum se poate vedea si din imaginea postarii – face niste declaratii originale.

Tudorica a inceput de aproximativ 3 saptamani sa aiba colici, intai o faza mai usoara si cu manifestari sporadice, insa ultima saptamana a fost horror:) Tot ce mi-am spus ca nu voi face vreodata, am ajuns sa fac: leganat non-stop, plimbat prin casa cu caruciorul, etc…orice, numai sa nu mai planga.

In prima faza, ceaiul anti-colici mai avea un oarecare efect, acum il bea de sete mititelul – ca ti-e si mila de el, asa mic si cu dureri asa mari:(

Maine implineste 6 saptamani si conform internetului, dupa aceasta varsta, crizele ar trebui sa se rareasca. Daca este asa, spuneti-mi si voi, asa de incurajare. Daca nu e asa, lasati-ma sa sper:))

Pana una alta, suntem in etapa finala de organizare a botezului – alt stres – tinand cont ca in ultimele zile am avut un mic scai lipit de mine. Am sa revin cu postari despre organizare, local, recomandari, marturii, etc.

As scrie mai mult, dar doarme piciul si mai vreau sa fac cate ceva prin casa.

Pupici!

 

Leave a comment