De ce?

Azi am chef sa scriu in limba romana si asta voi face. Fara diacritice, spontan.

De ceva vreme incoace, imi pun multe intrebari legate de trecut, de viitor, legat de ceea ce am, de ceea ce voi avea, ce voi putea realiza si incotro trebuie sa schimb traiectoria unor vise ale mele. Pe langa asta, ma mai intreb si alte chestii la care probabil nu voi obtine nicicand un raspuns cert, ci doar unul general, gen ”asa e omul”.

Ma gandeam acum ca ne plangem adesea de starea in care este tara noastra, desconsiderand-o, blamand lucrurile ce se petrec aici, dar sarim ca arsi atunci cand altcineva, un strain face asta. De ce traim cu impresia ca atunci cand apartinem unui loc, unei tari, unei familii, noi avem voie sa le ”bestelim”, dar altcineva nu are? M-am gandit la asta deoarece aud mai mereu pareri negative despre ceea ce se intampla in tara noastra, fiind si eu una din persoanele cu asteptari mai mari. Totusi, atunci cand vad in muzee straine numele unui roman sau ceva ce are legatura cu Romania, am un sentiment placut. Dragoste de tara, senzatie de apartenenta? Poate, asta inseamna ca eu inca am scapare.

Am terminat acum 5 minute de citit cartea lui Tudor Chirila, ”Exercitii de echilibru”. Unele texte sunt chiar misto, te fac sa vezi lucrurile dintr-o alta perspectiva. Intr-unul dintre textele finale se face referire la Reghin, orasul meu natal. M-am simtit mandra sa citesc asta, mai ales ca era in legatura cu instrumentele muzicale, iar familia mea se ocupa cu asta. Totusi, in ciuda acestui sentiment de mandrie, mi-am dat seama ca adesea am afirmat ” nu am ce sa fac in Reghin”, iar asta nu este un lucru pozitiv. Pot sa incerc sa fac o schimbare in acest sens? Sigur ca pot, iar faptul ca constientizez asta ma face deja sa fiu mai pozitiva si mai aproape de indeplinirea telurilor.

Am senzatia ca oamenii au tendinta sa fie din ce in ce mai critici cu tot ce e in jur. Merg oare oamenii din ce in ce mai mult pe principiul ” Eu te-am facut, eu te omor”? Daca da, mare greseala. Generatia actuala a crescut cel mai adesea ascultand pareri negative despre cum a evoluat sau involuat Romania. Dar practic, sunt atat de putine lucrurile pe care noi le facem ca sa schimbam ceva.

Greseala asta am facut-o si eu si probabil multi altii. Dar, atunci cand stai sa te gandesti mai bine, realizezi ca daca toata lumea ar crede ca altcineva ar trebui sa faca o anumita treaba, ca de la altcineva ar trebui sa inceapa schimbarea sau ca a lor cuvant nu are valoare, atunci intr-adevar totul e pierdut.

Din pacate traim intr-o perioada in care efectul de turma este din ce in ce mai sesizabil. Desi avem senzatia ca suntem unici, ca noi nu facem parte dintr-un grup, cel mai adesea ne lasam prada acelorasi curente, trenduri si facem exact aceleasi lucruri. De ce oare ne este atat de frica sa fim diferiti? De ce ne intereseaza atat de mult niste pareri care oricum nu ne vor aproba niciodata in unanimitate? De ce sa facem ”ce face orice om normal” si sa nu facem ceea ce ne face pe noi fericiti? Bineinteles, respectand alegerile fiecaruia.

Cred cu tarie ca trebuie sa acceptam fiecare provocare a vietii si cred ca trebuie sa incercam sa facem ceva frumos din orice experienta, lucru, sansa sau esec. E normal ca fiecare om sa aiba temeri, insa impartasindu-le si discutand despre ele, acestea se vor risipi ca niste nori. Totul, depinde doar de noi.

Si da, nimic nu se schimba de pe azi pe maine! E nevoie de timp si de constientizare…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s