Valorile stilistice ale lui ”no”

Vă avertizez încă de la început: Dacă nu eşti ardelean sau nu ai tangenţe cu aceştia, nu vei înţelege acest articol în totalitate. Pentru orice reacţie adversă…apelaţi la un dicţionar de regionalisme:)

Ce conţin bancurile despre ardeleni cel mai adesea? Exact, “no-ul” de bază! Acest element de definiţie, această metaforă (zic asta pentru că dacă nu eşti ardelean nu poţi să ai siguranţa că ai înţeles sensul corect), acest….acest panaceu lexical. Acest “no” bun la toate!

Să vă dau câteva exemple:

a) Îi spun mamei: “Mănânc măr răzălit!” – Remarca ei: “No!”

Aşadar dragii mei, ce înseamnă acest “no” în contextul dat? Hm? Ei bine, deşi pare simplu, acest ”no” vrea să spună de fapt ceva mai complex, ceva gen: “Ce te-a apucat? Ţi-e dor de copilărie? Doamne fereşte-te eşti!”. Ardelenii înţeleg asta din prima, ceilalţi s-ar putea să mai aibă nevoie de elemente ca intonaţie sau mimică pentru a se apropia de acest sens. Acest “no” este “no-ul” de uimire şi de întrebare!

b) “Mă doare capul, am răcit” – Răspuns: “No!”

Deşi nu există nici o diferenţă de scriere între cele două, ardeleanul va înţelege că acesta este un “no” diferit. Este “no-ul” de judecată şi reproş! De ce zic asta? Pentru că “no-ul” ăsta înseamnă de fapt: “Ţi-am zis eu că aşa “păţăşti” dacă nu te îmbraci bine şi umbli cu “spatile” gol! Dar nu mă asculţi, eşti încăpăţânată, “tătă” eşti ca “mumăta”.

c) “Georgi, du-te până la magazin te rog. Hai că restul e al tău!!” – Reacţie: “Noo!”

Deja la “no-ul” ăsta intervin modificări, după cum se poate observa. Vocala prelungită subliniază ideea de enervare, de revoltă. S-ar traduce prin:” Chiar acum îţi “trebe”? Fix “amu” când ai “văst” că stau liniştită şi citesc/mă uit la tv/nu fac nimic dar n-am chef?Ooo, tătă zâua îţi tre ceva!”

d) “Hai no!”

Acesta este un răspuns bun la orice şi poate însemna orice. “Plec în SUA” – “Hai no!” (tradus prin: “Serios?”); “Mă mărit!” – “Hai no!” (tradus prin: “Eşti sigură? De cât timp îl ştii?”; “Georgi, n-am chef să ieşim azi!” – “Hai no!” (tradus prin: “Te rog/Promit că nu te pun să speli vase/Numa’ azi, jur!”; “Eu nu cred că ai dreptate!” – “Hai no!” (tradus prin: “Taci şi aprobă-mă”).

Acestea, sunt puţin din exemplele ce pot fi oferite. Aş putea să vă dau mai multe, însă vă iau încet, aşa, să aveţi timp să învăţaţi. E greu să foloseşti “no” corect, chiar dacă pare uşor. Trebuie să ştii când să îl introduci în frază, cu ce intonaţie şi cu ce frecvenţă să îl foloseşti. Aah şi nu e aşa cum spun ceilalţi cetăţeni ai României: Ardelenii nu folosesc “no” ca să câştige timp de gândire. De fapt, noi gândim în avans şi vă dăm timp să vă schimbaţi afirmaţiile!! E şi ăsta un punct de vedere, nu?

Măritată cu un bucureştean fiind, l-am molipsit şi pe el de “no”. Şi sună atât de dulce când spune el asta:) Nu pot trăi fără “no” şi chiar şi ofiţerului de Stare Civilă, la întrebarea “Iei în căsătorie pe cetăţeanul Sfectu Marius Cristian?”, i-am răspuns “No, bine no!”.

Aşadar, vă las să vă analizaţi cele expuse mai sus şi vă aştept cu sugestii!

PS 1: Să nu vă aud că e măr “răzuit” şi nu “răzălit”. La mine acasă se “răzăleşte”!

PS 2: N-a fost doar un exemplu, eu chiar mănânc măr cu biscuite acum!

PS 3: Exemplul de la punctul “c” defineşte toată adolescenţa mea. Cu toată mita din lume, uram să merg la magazin.

Acestea fiind spuse, v-am lăsat. No pa!!!

Advertisements

2 thoughts on “Valorile stilistice ale lui ”no”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s