Cât costă un gram de fericire?

Aşa este, nu putem ştii.

În viaţă mi-a fost dat să întâlnesc fel şi fel de oameni. Mai fericiţi, mai trişti, mai optimisti, mai pesimisti, mai ambitiosi sau mai orientati catre un asa numit sacrificiu. Cei mai mulţi, făcând parte din ultima categorie, i+am întâlnit aici, în Turcia.

Oameni complexaţi de reuşitele altora, aruncând mereu vina în cârca destinului. Oameni care au făcut alegeri greşite sau oameni care nu au avut curajul să se revolte împortiva alegerilor pe care alţii, cel mai adesea familia, le-au făcut pentru ei.

Am ocazia, din nefericire, să observ zilnic un astfel de om. Un om care urăşte să meargă acasă pentru că în douăzeci de ani de căsnicie câţi are, nu a reuşit să înveţe să îşi iubească soţia. Evident, nu el şi-a ales-0.

În discuţiile pe care le poartă afirmă mereu că merge acasă doar să doarmă, că nu găseşte linişte, că el nu ştie ce e aia fericire. Ar trebui să fie totuşi un om fericit, căci conform standardelor generale de aici, aşa s-ar defini un om care lucrează la o universitate, pe o poziţie din care va ieşi la pensie, cu un venit bunicel, cu nişte costuri lunare extrem de accesibile.

Şi totuşi, nu este!

Are ochii trişti mereu, caută mereu să vorbească vrute şi nevrute. Este un om înconjurat de familie şi totuşi atât de singur.

Şi-atunci, nu mai bine te lipseşti de haine semnate de nu ştiu care designer, de iphone 6s, de o maşină scumpă, doar ca să te simţi iubit, împlinit şi fericit?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s