Ultima perioadă a fost…

…una fericită fără dar și poate. După 10 zile minunate petrecute alături de fostul meu iubit (actual logodnic, nu va speriați:)) în Polonia, simt că ne-am încărcat amândoi baterie, lucru care de astfel ne adâncește nerăbdarea.

Cum adică pentru ce? Păi nu mă fac eu luna viitoare DOAMNĂ? Ba mă fac!

He he, dar multe am să îți povestesc eu ție dragă blogule. O să încep prin a-ți spune că m-am îndrăgostit iremediabil de Polonia, că e o țară foarte frumoasă și foarte verde. Primele 2 zile le-am petrecut în Varșovia, vizitând tot ce era posibil, pe jos (aprox. 12 ore). Ulterior am aflat că niște persoane dragi mie (nu dau nume – Dana Rus și Adriana Pop de la Petru Maior), se aflau și ele în Varșovia. Mi-ar fi plăcut să le văd.

Eu și elementul am avut cele mai romantice momente și cele mai intense, dacă este să punem la socoteală faptul că m-a luat de mână și m-a tras într-o chestie mare și rotundă dintr-un parc de distracții, vezi Doamne ca să admirăm priveliștea. Ba bine că nu! A admirat el urmele lăsate de unghiile mele în pielea lui. Iar eu aveam dintr-aceasta sub unghii, suficient pentru probe ADN și pentru o eventuală inculpare.

Așa…m-am simțit cu Marius ca într-o mini lună de miere, avută înainte de nunta. Bine, asta a fost așa…de încălzire, căci plănuim noi una adevărată pe o insulă care e așa de specială, că trebuie să dai zoom mare pe Google Maps să o găsești.

Și-apoi am plecat la Katowice. Oraș micuț, drăguț, dar mai special e Reghinul. No bine, asta pentru mine, căci Marius era fascinat de faptul că orașul era situat pe niște falii din Cambrian și mult cărbune…și ce a mai zis el timp de două ore în care eu am desfăcut bagajele. Dar, poți fi mândru de mine element, am învățat cuvinte noi!

În cadrul Staff week-ului organizat de Katowice University of Economics, am întâlnit oameni care și-au luat munca în serios, ne-au organizat programul în cele mai mici detalii, mi-au dat ocazia să întâlnesc oameni foarte fain și să încerc mâncăruri pe care nu le-aș fi testat în veci (supă cremă de brocoli cu fulgi de migdale sau supă de ceapă).

Am avut ocazia să vizităm o fabrică de bere și să urmărim toate etapele procesului de transformare a unor elemente simple în licoarea adorată de toți bărbații. Bine, și mie mi-a plăcut berea de la sfârșitul turului. Apoi, am asistat la un concert de pian despre care nu vreau să dau prea multe detalii (frumos, dar prea mult pentru mine, om incult) și am vizitat o mină de cărbune. Ghiciți cine a fost cel mai fericit? Marius, clar! Dar și eu am fost încântată să mă aflu la 340 de metri sub pământ. Suntem tari baby:)

Îmi lipsesc și acum zilele în care Marius îmi pregătea cafeaua în timp ce eu verificam mailurile cu o dependență de nedescris. Asta este! Pasiunea pentru LUCRUL BINE FĂCUT:)) ha ha, m-a inspirat sasul meu:))

Tot în acea săptămână am avut ocazia să vizităm Auschwitz-ul și lagărul de la Birkenau, care sunt de-a dreptul impresionante. Nu aș găsi un cuvânt mai potrivit pentru a le descrie.

După 10 zile de vis, ne-am luat rămas bun în locul pe care îl urâm amândoi mult: aeroportul!
Eu m-am întors în Turcia și el a plecat spre Românica. Bine, eu m-am întors pentru o noapte, căci a doua zi am zburat spre Riga, pentru o altă delegație. Așa se face că am dormit trei nopți consecutive în trei țări diferite.

În Letonia, mă așteptam să găsesc o copie fidelă a Lituaniei. Ei bine, nu e așa. Din punctul meu de vedere, cel puțin la nivelul capitalelor, Riga is far better than Vilnius. Am avut trei zile drăguțe în această țărișoară, unde deși mă așteptam să nu mă simt prea detașată dat fiind faptul că am călătorit cu Rectorul și cu Pro-Rectorul, m-am simțit minunat.

Volumul de muncă ce mă aștepta acasă, a fost extrem de mare. Cu mult timp și răbdare le-am dus la bun sfărșit. Am terminat și disertația și proiectele. Cu puțin noroc și înțelegere voi termina în sfârșit și această etapă din viața mea. La toamnă sper să fiu Doamna Doctorand:)

Două delegații, lecții noi, oameni noi, într-un cuvânt viața cu ale ei elemente.
Eu plec în Bari peste două săptămâni, apoi în România. Și încă nu am rochie pentru importantul eveniment.

Voi găsi sau nu voi găsi, aceasta este întrebarea?

TO BE CONTINUED…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s