Aventuri la sol și în aer

Sâmbătă, 25 Aprilie 2015, o zi normală, în care mă plimbam pe străzile din Vilnius și într-o fracțiune de secundă, simt că îmi pică cerul în cap. Zborul meu către Elazig a fost anulat. Am luat repede un taxi, am mers la aeroportul de acolo în speranța că pot afla mai multe informații, dar nimic.

Am fost totuși liniștită când mi-au spus că nu vor fi probleme cu zborul meu de la Vilnius către Istanbul. Ba bine că nu! Aproape de ora estimată a îmbarcării se anunță o întârziere de 15 minute, apoi una de o 1h 45, până am ajuns la un total de 5 ore și aproape jumătate, din care 2 le-am petrecut în avion. De ce? Că ne-au întors înapoi din poziția da Taking off.

Turkish Airlines, a făcut două chestii de îndată ce vestea s-a răspândit: au început să împartă băuturi și dulciuri pasagerilor, însă partea negativă a fost că nu ne-au anunțat de ce suntem reținuți la sol. Lipsa aceasta de comunicare m-a dezamăgit puțin.

Am aflat motivul întârzierii abia la 23Ș30, când am aterizat în sfârșit la Istanbul…noroc cu elementul care verificase zborurile ca să se calmeze pe el și pe Getix (căreia îi place mult de tot când eu îi comunic că trebuie să zbor într-o parte sau alta).

Un alt punct de vedere care nu mi-a plăcut în ceea ce privește serviciile celor de la TA, a fost că nu au făcut rezervări pasagerilor zborului anulat pentru următoarele. Cei de la call centre m-au transferat la departamentul internațional, doar pentru că nu vorbeau engleză. Asta până m-am trezit eu din stres și mi-am dat seama că trebuia să folosesc limba turcă. Așa am obținut un loc pe lista de rezerve.

M-am plimbat de nebună prin Istanbul pe la 1 noaptea ca să schimb autobuzele pentru a ajunge de la un aeroport la altul, întrucât în următoarele zile nu se vor face zboruri către orașul în care mă aflu eu de pe aeroportul principal.

Azi dimineață…stupoare – nu eram pe lista de rezervă. M-am dus la ei cu o falcă în cer și una în pământ și după câteva discuții în care încercau să mă facă să cumpăr un alt bilet sau să mă trimită într-un oraș situat la cel puțin 3 ore distanță cu mașina, am obținut un bilet gratis (așa și trebuia să fie), spre orașul vecin, Malatya.

După aterizare, am schimbat 3 mijloace de transport, iar la finalul celor 30 de ore de maraton m-am văzut în sfârșit la mine în pat:)

Această postare, nu are scopul de a denigra compania TA. Ei rămân în continuare cea mai bună companie cu care eu am zburat până acum, însă îți pot îmbunătăți constant serviciile. Cu fluxul mare de călători, îi înțeleg într-un fel pentru atitudinea lor distantă, comparativ cu zâmbetele afișate în mod constant.

Important e că am să dorm la mine acasă și că m-am întors cu bine. Deși, destinația București ar fi sunat mai bine…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s