Geniu

Week-endul acesta a fost unul diferit. Așa l-am simțit eu cel puțin. Elementul meu a avut treabă, iar eu, încercând să îmi ocup timpul în lipsa sa am început să scriu la lucrarea de disertație. Afară vremea nu a fost așa cum mă așteptam eu, însorită și caldă, ba dimpotrivă ieri a plouat cât a fost ziua de lungă iar azi dimineață zăpada îmi strălucea în geam.

În tot acest timp am avut ocazia sa vizionez două filme recomandate de un profesor, cu care am avut ocazia să interacționez adesea. Nu mi-a părut rău. Au fost cu adevărat fenomenale.

Primul dintre acesta este THE IMITATION GAME. Bazat pe fapte 100 % reale, filmul prezintă încercarea englezilor, pe durata celui de-al doilea război mondial de a decoda mesajele criptate transmise prin mașinăria nemțească Enigma.

Numărul de posibile combinații zilnice fiind 159 milioane de milioane, se considera că aceasta era o sarcină imposibilă. Imposibilă pentru un om de rând, chiar și pentru unul cu o inteligență peste medie. Dar nu pentru un geniu cum a fost matematicianul Alan Turing.

Punând cap la cap detalii și informații prețioase, el reușește să decodeze mesajele criptate și să salveze astfel viața a 14 milioane de oameni. Căzut în dizgrație la finele războiului din cauza faptului că era homosexual, își pune capăt zilelor la doar 41 de ani.

Post-mortem, regina Angliei, Elizabeth II, își cere scuze public în numele autoritățiilor de la acea vreme care îl condamnaseră pentru indecență și îi cinstește memoria.

Din punctul meu de vedere, oamenii prea inteligenți fie trăiesc în singurătate, neînțeleși și abandonați, fie aleg să își pună capat zilelor dat fiind faptul că limitarea pentru ei înseamnă ceva mult mai rău decât moarte. Nu sunt un susținător al comunitățiilor de homosexuali sau de lesbiene, însă nici nu mă aflu în tabăra care iar condamnă la moarte, izolare sau alte tratamente de ordin medical sau experimental.

Mă întreb adesea de ce oamenilor le este frică de alții mai deștepți decât ei? Din cauza competiției? Din cauza principiilor de superioritate? Din cauza faptului că ne complacem în situația în care ne aflăm fără a fi dornici de o evoluție?

Îmi pun mii de întrebări despre asta. Și de cele mai multe ori nu găsesc răspunsuri destul de pertinente. La fel ca și în cazul munciilor în care efortul intelectual este net superior celui fizic, nu trebuie considerați eroi doar cei care au luptat cu arma în mână. Alan Turing a fost un om de o inteligență sclipitoare și mult mai multă lume ar trebui să îi cunoască povestea.

Cel de-al doilea film pe care am avut plăcerea să îl vizionez în această dimineață în timp ce ”cocăream” ceva a fost THE THEORY OF EVERYTHING. Filmul descrie în detaliu viața celui mai deștept om în viață, Stephen Hawking. La vârsta de 21 de ani, pe când era doctorand la Cambridge, o cunoaște pe Jane și se îndrăgostește de ea. Numai că, în urma unei căzături, doctorii descoperă că suferă de o boală rară, pentru care nu există leac: Scleroaza amiotrofică laterală. Ce presupune această boală? În timp, toate funcțiile locomotorii și logopedice dispar.

Deși la început tinde să se izoleze, Jane nici nu concepe gândul de a-l abandona și se căsătorește cu el. În timp, boala lui se agravează, iar Jane face sacrificii din ce în ce mai dese pentru a-și menține familia unită, mai ales pentru cei 3 copii ai lor.

Jane, trăiește ani la rând o relație platonică cu Jonathan, profesor de canto, neînșelându-l și respectândul pe Stephen. Totuși, relația dintre ei devine oarecum tensionată dat fiind faptul că Stephen exclude existența Divinității, susținând apariția universului dintr-o gaură neagră, acesta fiind și subiectul tezei sale de doctorat pentru care este considerat a fi un geniu.

Mason, o îngrijitoare apare în viața lor, iar relația acesteia cu Stephen devine din ce în ce mai apropiată. Acesta din urmă, decide să o părăsească pe Jane, pentru a-și uni destinul cu cel a lui Mason. Din punctul meu de vedere, această acțiune a sa a fost mai mult un act de eliberare dedicat lui Jane, care și-a sacrificat mare parte din viață pentru el.

Cuplul nou format, divorțează totuși în 2006, Mason fiind bănuită de abuzuri fizice asupra geniului. Stephen, reia legătura cu Jane, căsătorită cu Jonathan. Relația lor de prietenie este una apropiată, fiind văzuți ca o familie, împreună cu copiii și nepoții lor.

Deși la început, lui Stephen i-a fost pus un diagnostic din care reieșea că mai avea de trăit 2 ani, iată-l ajuns la 72 de ani, celebru în toată lumea, cu zeci de milioane de cărți vândute, continuându-și cercetarea asupra propriilor teorii asupra cărora revine mereu și mereu pentru a dezlega misterul ”totului”.

Stephen, un geniu în viață care duce o viață diferită mai ales datorită presiunilor mediatice. Un om de rând, cu aceleași probleme fizice ca Stephen este cel mai adesea ignorat sau în cel mai bun caz tratat cu milă. Stephen însă a reușit să depășească aceste bariere. Oamenii nu se uită la el astfel, ci cu admirație, cu interes, cu dorința de a învăța de la el.

Să fii învățat oare oamenii, măcar puțin, că oamenii trebuie prețuiți atât cât îi avem lângă noi?

Am atâtea întrebări la care caut răspuns… și voi continua să o fac. Îmi va lua ceva: poate o viață sau poate nu voi învăța nicicând. Deh, eu nu sunt un geniu, dar am respect pentru ei!

Fascinant…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s