M-am supărat…îmi iau jucăriile și plec

Viața în Turcia continuă să fie foarte interesantă. Nu zice nimeni că traiul în comun este ușor, dar uneori este de-a dreptul imposibil. E greu de crezut că la 20 de ani, o fată își mai adună vasele din bucătărie, doar ca să nu le mai folosească cele cu care s-a certat.

E greu de crezut că refuză să asculte fără țipete sfaturile unor persoane care îi vor binele și că acceptă tratamentele violente ale iubitului ei.

Mi-e greu să stau în camera mea înconjurată de țipete și de teama că se vor lovi. Eu nu sunt așa și cine mă cunoaște știe cât de mult urăsc cearta și cât de mult mă afectează genul asta de comportamente.

Oamenii chiar nu m-ai înțeleg de vorbă bună? oamenii chiar nu mai gândesc? ciudat…

Vreau să nu mai fiu o parte din lumea asta a lor…

Genul de oameni care îți ascultă problemele pentru a le folosi apoi împotriva ta, mi se  par de-a dreptul josnici. Cu atât mai mult cu cât știi ce repercursiuni poate avea cultura asta, greu de înțeles pe alocuri, pentru ei.

Vreau la element! Vreau la mama…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s