Ce preferi?
De când mă știu eu am optat pentru relativ. Tot ceea ce este exact mă plictisește, nu mă acaparează și nu mă definește.
Tot ce este relativ presupune un risc, ceva nou, puțină adrenalină și puțină aventură. Asta nu înseamnă că eu nu am nevoie și de stabilitate în viața mea. O ba da, și încă de câtă. Dar relativul de asta este relativ să îl poți restrânge sau întinde după bunul tău plac.
De asta de când mă știu nu am optat pentru nimic exact, lăsând întotdeauna porți deschise către nou. Am fost de mijloc: nu am refuzat, dar nici nu am acceptat totul.
Tot de asta am urât științele exact…bleahh…eu, prietenă cu matematica? No way!
Am ales limbile străine și cu ele merg înainte. În domeniile astea de filologie, de traductologie, ai o bază, dar nu e fix nimic. Te poți juca, poți improviza. Întotdeauna vei putea vedea cu ochii minții ceva diferit, întotdeauna vei găsi un sinonim.
Niciodată nu mi-a plăcut să fiu condiționată de ceva. De ce adunarea și scăderea sunt operații matematice de ordinul întâi? Dacă eu vreau să înmulțesc prima dată?
Așa e și cu viața.
Fără să jignesc pe nimeni mi se pare că filologii sunt mai deschiși la nou, mai flexibili, mai prietenoși, mai distractivi. (normal, țin cu ai mei). :))
Și totuși, cu ajutorul ochiilor mei de filoloagă, iubitul meu absolvent de mate-info, m-a făcut azi să văd că și matematica, reunită cu dragostea (ca să folosim termeni din domeniu), este relativă.
2 jumătăți (doi oameni care se iubesc), devin 1 (un întreg, o singură ființă).
Deci da, 2 = 1 !
sursa foto: Google 🙂
