Ce înseamnă să fii un angajat bun?

Mă gândesc adesea la asta, căci mediul în care îmi desfășor activitatea profesională mă pune mereu în fața unor situații cu care nu m-am mai întâlnit până acum, dar cărora îmi doresc totuși, să le fac față cu brio.

Un angajat bun înseamnă să îți dovedești abilități punându-i pe ceilalți într-o lumină proastă?

Sau spunându-i managerului lucruri adevărate, dar sub o formă care ar putea indica ceva negativ?

Ei bine, se pare ca una dintre ‘’doamnele’’ care lucrează la același birou cu mine, așa definește conceptul de ‘’angajat model’’.

Firește, faptul că vă povestesc despre ele pe blog, nu este unul de actualitate, am făcut-o de mai multe ori, dar deh!, aşa mă descarc şi eu. Vreți să citiți despre cea mai recentă pățanie?

Dacă vă mai aduceți aminte, cu ceva timp în urmă vă spuneam că uneori Poliția pentru Străini mă solicită pentru interpretariat. Ultima dată când am făcut asta a fost cu mai bine de 2 luni în urmă. Până aici nimic rău, nimic nou.

Azi dimineață, managerul cel nou sosețte la birou, discutăm despre nişte chestiuni administrative, iar către finalul discuției, îmi spune: ‘’Mi-au spus doamnele secretare că uneori Poliția te sună pentru a-i ajuta cu traduceri. Aș vrea să te rog ca data viitoare sa îi rogi să vorbească cu mine, pentru a cere mai apoi acordul de la Rectorat.’’

Din nou, nimic deplasat. Totuși, am uitat să menționez că regula universității este următoarea: Orice câștig înregistrat în afara salariului plătit de universitate, se împarte în mod egal: 50 % ție, 50% universității.

Acum, eu sincer să vă spun, nu fac ilegalități de genul și respect oamenii cu care lucrez. Dacă asta e regula lor, eu o respect, însă până acum Poliția nu m-a plătit. Totuși, am înțeles temerea doamnelor. Nu care cumva să câștig eu vreun ban extra!

În afară de asta, chestiile enervante pe care le făceau înainte, au ajuns să dea în penibil și să mă amuze. Jur că atunci când eram la grădiniță și unul dintre copii făcea ceva, noi ceilalți foloseam aceleași tactici de acuzare pe care le folosesc ele cu managerul.

Ce e mai grav? Că el acceptă această manipulare fără a le atrage atenția.

Uneori mă întreb dacă locul meu este cu adevarat printre acești oameni. Și de cele mai multe ori îmi spun că nu. Aș putea să renunț în orice clipă, dar totuși nu o fac. De ce? Surprinzător sau nu, îmi pasă de această instituție, îmi pasă de unii oameni cu care lucrez, îmi pasă cu adevărat de munca mea și nu vreau să renunț pentru a da satisfacție.

Locul ăsta e o a doua casă pentru mıne, căci îl consider locul care m-a ridicat la un alt nivel de maturitate. Cele mai triste clipe le-am petrecut aici, cele mai nebune tot aici, dar totuși clipele de mândrie profunde șı cele de dragoste vor fi mereu campioane.

Fie ce o fi, măcar am siguranța că pot ieși oricând în lume cu fruntea sus, fără regrete!

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s