Astăzi am fost foarte bucuroasă să o revăd pe Ayșegül, prietena mea din Konya. Ne-am cunoscut cu aproximativ doi ani în urmă, pe vremea când ea venise ca studentă Erasmus în România și ne-am împrietenit imediat. E o tipă așa faină și amuzantă.
Today I was very happy to see my good friend from Konya, Aysegul. We met two years ago, when she came as Erasmus students in Romania and we immediately got friends. She is such a great and funny girl.
În afară de asta, este destul de umblată prin Europa și a avut ocazia să observe diferite culturi, diferite obiceiuri, să învețe câte ceva din istoria fiecărei țări.
Beside this, she went across Europe and she had the opportunity to observe different cultures, different traditions and to learn something about every country’s history.
Azi, vorbind despre una, despre alta, ajungem să depănăm amintiri din România, să îi explicăm lui Hediye, colega mea de apartament despre tradiții, mâncare, să stabilim anumite diferențe între România și Turcia.
Today, while talking about different things we got to our memories from Romania and we explained to Hediye, my flatmate about traditions, food and we tried to point some differences between Romania and Turkey.
Care a fost concluzia? Românii sunt săraci, dar fericiți.
Which was the conclusion? Romanians are poor, but happy.
În oprinia lor, faptul că românii au acest nivel de trai scăzut, dar că totuși se descurcă, definește fericirea. Ei nu concep ca cineva să aibă un salar de 200 de euro (în medie, să spunem) și totuși să supraviețuiască, să își întemeieze o familie, să trăiască la un nivel acceptabil.
In their opinion, the fact that the Romanians are poorer, but they can still make it, defines happiness. They cannot accept that someone with a monthly income of 200 euro (average, let’s say) can survive, make a family and to live an acceptable level.
Am încercat sa le explic faptul că asta pentru noi nu înseamnă fericire , ci că unii dintre noi chiar luptăm pentru o viață mai bună. Este adevărat însă, că acest nivel ne-a format într-un fel sau într-altul și că nu suntem chiar așa pretențioși, că ne mulțumim și cu puțin, că acceptăm mai ușor provocările vieții, ca să nu le numesc probleme.
I tried to explain that for us this is not happiness and that we struggle for a better life. Is real though that this level formed us in a way or another and that we are not picky, that we are glad with less and that we accept easier life’s challenges, because I do not call them problems.
Pe de altă parte, în ochii națiunilor de vest, acest lucruri nu sunt percepute pozitiv din nici un punct de vedere, ci mai degrabă se bazează pe ideea ”Sunt români, le ajunge”.
On the other way, the western countries, do not perceive this as something positive from any point of view, but they are mostly based on the idea ”They are Romanian, that is enough for them”.
Dar românii nu sunt proști…trebuie doar să se trezească mai mulți. Să spună ce vor cu glas tare și hotărâre, să studieze și să își cunoască atât drepturile, cât și îndatoririle.
But Romanians are not stupid…they just need to wake up. They need to tell with a strong voice what they want, they need to study and to get to know their rights and their duties.
Nu trăim într-o lume perfectă, nu suntem o națiune perfectă, dar avem niște calități pe care am putea să le punem în evidență mai bine, să ne respectăm mai mult pe noi înșine.
We do not live in a perfect world, we are not a perfect nation but we have some qualities that we can underline by learning to respect ourselves.
Oamenii din vest sunt mult mai reci comparativ cu noi și majoritatea deși se consideră superiori nouă din punct de vedere intelectual, nu sunt.
The western people are much colder in comparison to us and even if the majority considers themselves superior to us intellectually, they are not.
Turcii sunt conștienți de acest aspect, dar din cauza unor idei preconcepute, cei mai mulți dintre ei au o tragere spre țări din partea aceea de continent. O fi din cauza famililor, a istoriei sau a faptului că pot părăsi relativ greu țara, chiar și pentru o simplă vizită…nu știu.
Turkish people are aware of this aspect, but because of some misconceptions, the majority of them are more attracted by that side of the continent. Maybe because of their families, of the history or of the fact that they can hardly go abroad, even if it is for a simple visit…I do not know.
Din punctul de vedere al multor dintre turcii pe care i-am întâlnit cele mai mari atuuri ale românilor sunt: inteligența (de cele mai multe ori îngropată în sărăcie), fetele frumoase și capacitatea de a învăța limbi străine (subiect de cele mai multe ori tabu aici).
From the point of view of many Turkish people I met, the main assets of Romanians are: intelligence (buried by the poverty), the beautiful girls and their ability to learn foreign languages (a taboo subject in here).
Și totuși uneori, nici ei nu ar vrea să fie asociați cu România. O spun din proprie experiență.
And still, sometimes they do not want to be associated to Romania. I tell it from my own experience.
Aflându-mă în delegație în Spania, eram întrebată la fiecare universitate de unde sunt, cum de le vorbesc limba (pasămite talentul (sau lipsa lui) turcilor de a învăța limbi străine e recunoscut și acolo), spuneam cu mândrie România. Oamenii erau impresionați, mai ales că știm toți ce iubiți sunt românii acolo. Într-o zi, șeful meu mi-a spus: ”Nu mai spune că ești din România, tu reprezenți Turcia”.
Being in a travel work in Spain, I was asked by every university from where am I, how that I can speak their language (the talent (or its lack) of Turkish people to learn foreign languages is known besides the borders), I was telling I am from Romania. People were impressed especially when we know how loved the Romanians are there. One day, my boss told me: ”Do not tell you are from Romania, you represent Turkey”.
Eu ce să înțeleg? Că nu vor să își asocieze imaginea cu noi? Sau că sunt eu o ”valoare românească” pe care ei vor să și-o asocieze?
What am I supposed to understand? That they do not want to be associated with us? Or that I am a ”Romanian value” that they want to get?
Prefer a doua variantă, știind că au decis să mă păstreze în echipa lor pentru încă un an.
I prefer the second variant, knowing that they decided to keep me in their team for another year.
Turcii, sunt șmecheri, așa cum deja istoria ne-a învățat. Deși ne consideră prieteni, au momente în care se ”scutură” de prietenia cu noi și ne blamează prin tăcere.
Turkish people, are smart, as the history showed us. They consider us friends, but they have moments when they want to get rid of this friendship and they blame us in silence.
Asta nu îi include și pe prietenii mei, care mă consideră de-a lor:)
This does not include my friends, who consider me one of them:)
Lumea lui Strut 