Poveste / Story

A fost o dată ca ”întodeauna”, căci așa încep poveștile, doi copilași.

Once upon a time, because this is how stories start, there were two kids.

Aceeași lume, același continent, aceeași țară. Doar așezarea orașelor din care proveneau pe hartă era diferită. Ea mai la nord, el mai la sud.

Same world, same continent, same country. Only the cities were different. On the map she was living close to the North and he close to the South.

El puțin mai mare, ea, logic, puțin mai mică. Blonzi amândoi, cu ochii verzi. Erau prințul și prințesa familiei deși nu aveau ochi albaștri, culoarea cea mai râvnită, dar nici negri ca tăciunele. Erau ei, doi copii simpli. Și-așa cum impunea vârsta, mai făceau și prostioare, dar în general își bucurau părinții.

He, a bit older, she a bit younger. Both of them were having blonde hair and green eyes. He was the prince and she was the princess of their own families, even if they did not have the so desired blue color of eyes, but also not black as the coal. They were them, two simple kids. And as it was normal for their ages, they were doing stupid things, but usually they made happy their families.

Ei cresc, ei cresc frumos am putea spune, urmând firul poveștii. Mergeau la școală, nu la antrenamente cu zmei, învățau carte, nu doar cum să brodeze. Viața niciunuia dintre ei nu a fost lipsită de clipe negre, pe care ar fi vrut din tot sufletul să le evite, dar au învățat că e mai important să nu te lași doborât, să poți să mergi mai departe, să lupți, să speri, să accepți ceva la schimb. Dacă în trecutul nostru doar o clipă ar fi schimbată, poate etapa în care ne aflăm fiecare dintre noi în prezent ar fi fost diferită.

They grew up, in a nice way we could tell and they followed their stories. They went to school, they were learning. Both had bad moments in life and they would have liked to avoid them, but they learnt how important is to be strong, to keep moving, to fight, to hope and to accept something in exchange. If any moment of our lives would have been different, maybe now we would not be here.

Oamenii care trec de mici prin clipe grele, se împart mai apoi în două categorii: cei care o să împartă iubire nemărginită și cei care vor deveni reci, aspri, egoiști. Eroii poveștii noastre de astăzi fac parte din prima categorie. Sunt cei care au atâta dragoste și afecțiune de împărțit, simt nevoia să protejeze și să fie protejați, să vadă zâmbete și să îi facă pe alții fericiți.

People having to deal with hard moments at young ages, can be separated in two categories: those who learnt how to share an unconditional love and those who will become cold, harsh and selfish. The heroes of our story belong to the first category. They are people with a lot of love and care to share, they feel the need to protect and to be protected, to see smiles and to make other people happy.

Au mai crescut un pic și s-au îndrăgostit, poate nu o dată, poate nu de două ori…dar au iubit intens o dată. Și au dat tot ce au putut, așa cum au înțeles ei să o facă. Poate au dat prea mult, fără să aștepte prea mult în schimb. Poate că cei din viețiile lor au crezut că li se cuvine sau poate că pur și simplu nu se mai regăseau în povestea comună pe care o scriseseră. Sau poate…

They grew up and they felt in love. Maybe not once, maybe not twice, but they truly loved once. And they gave everything, in their way. Maybe they gave too much and expected so little in exchange. Maybe those who were part of their lives thought that everything is deserved or they maybe could not find themselves in their story anymore. Or maybe…

Nu se știe și nu mai contează. Cei din trecut au fost oameni deosebiți, merituoși, alături de care eroii principali ai poveștii noastre au învățat, au evoluat, s-au descoperit și autoevaluat. Merită un respect desăvârșit și un loc de preț în amintiri de povestit copiilor și nepoților. Ei sunt cei care ne-au făcut trecutul mai frumos.

We don’t know and it does not matter anymore. The people from our past were special, worthy and the heroes of our story learnt together with them, evolved together, discovered themselves and they evaluate themselves. They deserve respect and a special place in our memories, in order to tell your kids and grandchildren about them. They made our past more beautiful.

Curând după încheierea vechiilor aventuri, eroii principali se întâlnesc…În aceeași lume, în același oraș, de data asta continentul fiind diferit.

Soon after the end of their past adventures, our heroes met…In the same world, in the same city, but on a different continent.

Și se apropie, nici ei nu înțeleg cum. Poate nevoia de comunicare a fost forța care i-a adus împreună. Poate misterul ce se ascundea în fiecare, poate ochii buimăciți de somn, poate o atingere nevinovată de mână. Și a plecat el. Nu spre trecut, deși ar fi avut șansa să se întoarcă. Spre un viitor incert, dar care-l atrăgea asemenea unui  magnet, cred eu.

And they got closer and closer without understanding how. Maybe the need of communication was the force that brought them together. Maybe the mystery that each of them was hiding, maybe their eyes in need for sleep or maybe an innocent touch of hands. And he left. Not towards the past, even if he had the chance. He left towards an insecure future, but a very intriguing future I think.

Și s-a întors…și a plecat ea. Sentimente intense de ură, dispreț, de neputință…nu față de ea, ci față de cei care, deși într-un mod negativ, l-au făcut să înțeleagă cât de importantă este pentru el…și că poate o iubește.

And he is back…and she left. Feeling of hate, weakness appeared…not toward her, but toward all those who made him understand how important she was to him and that he loves her.

S-a întors și ea, au vorbit, s-au sfătuit și au tras concluzia că s-au îndrăgostit și că pot încerca să fie împreună. Și încă sunt. Între avioane, între vise, între planuri.

And she came back and they talked and they ended up concluding that they felt in love and they can try to be together. And they still are. Between planes, dreams, plans.

E frig, e sfârșit de octombrie și plouă…

Is cold outside, is end of October and it rains…

 

Advertisements

One thought on “Poveste / Story

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s