Vești noi…gânduri vechi / News and old thoughts

Nu am scris de mult. Și dacă aș fi scris, ce aș fi putut scrie, ce aș fi putut evoca, atunci când în mintea mea era un talmeș-balmeș de sentimente.

I did not write for a long time. And even if I wanted to, what could have I when my mind was such a mix of feelings.

Nu am mai avut de foarte mult timp o perioadă așa de grea, pe care să trebuiască să o mânuiesc cu rapiditate și siguranță, dar în același timp cu o gingașie profundă. Cum să fiu tare și să merg mai departe pentru a susține pe altcineva, când înauntrul meu eu însumi eram dărâmată?

It’s been a long time since I did not have such a hard period, during which I had to handle everything fast and precisely, but still in very kindly way. How can I be strong and move on in order to support someone else when inside me I was broken?

Când ai de-a face cu pierdere unui om, de care te-ai despărțit în urmă cu o oră și care era perfect sănătos și fericit, nu poți să te declari altfel decât șocat, siderat și plin de întrebări. Însă așa cum se spune, nu primești mai mult decât poți duce. Am intrat pe sistemul robot și mi-am dat seama că din multele evenimente, considerate de mine așa zise probleme, cele mai multe erau superficiale, poate ațâțate de ego-ul meu în cautarea stabilirii dreptății mele.

When you lose someone, after you have just told her bye bye an hour earlier, someone who was healthy and happy, you cannot be something else, but shocked and full of questions. But, as the saying says, you can’t get more than you can handle. I became a robot and I realized that many of the events, considered by me problems, were superficial and maybe created by my ego who was looking for the right feeling.

Viața îți dă uneori câte un ghiont, să te trezești la ”reala realitate” și să apreciezi ce ai, să faci ce poți pentru a-ți duce la bun sfârșit planurile și visele, să te bucuri mai mult de cei de lângă tine.

Life can hit you sometimes, telling you to wake up to the ”real reality” and to appreciate whatever you have, to do whatever it takes to accomplish your dreams and your plans, to enjoy more the time with those dear to you.

Erika, din păcate nu a mai avut parte de reala realitate și a plecat mai repede, fulgerător de repede spre un alt loc, despre care toată lumea spune că e mai bun. Am cunsocut-o puțin pe Erika, am petrecut vreo luna împreună, dar m-am atașat de ea, căci era prietenoasă, blajină și dornică să evolueze. Nu o să încerc să o ridic în slăvi, căci nu-mi doresc să trec drept falsă și perfidă. Însă sunt sigură că cei care i-au stat aproape au văzut lucrurile astea și multe altele bune în ea.

Erika, unfortunately did not have the chance to discover the real reality and she left us fast, she went to another place, about which everybody says is better. I met Erika just a little bit, we spent a month together, but I got close to her because she was friendly, warm and willing to learn many things. I will not try to tell she was perfect, because I do not want to be perceived as fake. Thus, I am pretty sure that those who met her, had the chance to observe all these things.

Săptămâna trecută a fost groaznic de grea și îmi doream cu disperare să am de ce să mă agaț. Și am găsit- o motivație- aceea de a o duce pe Erika acasă. Am găsit și multă susținere morală căreia la drept vorbind nu prea am avut timp să îi dau atenție. Și totuși, cel mai bine m-am simțit cînd pe aeroport am putut să mă prăbușesc în brațele elementului.

Last week was so damn hard and I wanted so badly to have something or someone for my own support. And I found a motivation – to bring Erika home. I found also a lot of moral support even if I couldn’t really pay attention to. And thus, I felt better when I hugged my element at the airport.

Iar dacă asta a fost greu, mai greu a fost să îi văd familia. Simțeam nevoia să le spun tot, să nu uit nici un detaliu, pentru a mă putea elibera pe mine. Egoism? Nu știu. Dar lacrimile alea și faptul că am văzut-o acasă, m-au liniștit profund. Acum țmi amintesc de ea așa cum zâmbea, nu așa cum am văzut-o ACOLO.

And if you think this was hard, it wasn’t. The hardest thing was to meet her family. I felt the need to tell them everything, not to forget any detail, because I wanted to free myself. Was I selfish? I don’t know. But those tears and the fact that I saw her home, made me feel so calm. Now I remember her smiling, not as I saw her THERE.

Cred că din experiența asta, am învățat cu toții. Am învățat să ne dăm mâinile și să lăsăm orgolile la o parte. Am învățat să apreciem oamenii din jur și pe noi înșine mai mult.

I think we all learnt something from this experience. We learnt to help each other and forget about vanity. We learnt to appreciate more the people around and to love us more.

Căci din tristețe învățăm să fim fericiți!

From sadness we learn to be happy!

Advertisements

One thought on “Vești noi…gânduri vechi / News and old thoughts

  1. din pacate cam asa este…….din trestete invatam si din multe alte lucruri…cel mai tare ma bucur eu ca am o fata puternica ca tine ,ca ti-ai dus misiunea (de a o vedea pe Erika acasa)la bun sfarsit…sper sa aprecieze sau nu neaparat sa aprecieze sa fie familia multumita atat cat pot ei de ceea ce tu ai reusit sa faci pt ei……pacat ca trebuie sa trecem prin lucrui de genu asta ca sa putem fi apreciati la adevarata valoare….

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s