Bârfe, oameni rai și invidie… / Gossips, bad people and envy

După titlurile pe care adesea le dau articolelor mele, s-ar putea spune că sunt un fel de ”Stan Pățita” a zilelor noastre. Nu sunt, doar că anturajul în care mă învârt îmi permite să observ anumite lucruri despre care aș vrea să vorbesc, sau măcar să îmi expun părerea.

After all my articles titles, you could say I am ”’Stan Patitul” (Character in the story with the same name by Romanian author Ion Creanga) of our days.  I am not, but around me things are happening and I am observing them, so I want to express my opinion.

Pe mine viața m-a învățat că toți acei oameni care bârfesc, care sunt invidioși și răutăcioși, sunt așa pentru că nu au avut destul curaj și putere să lupte pentru ce voiau. Și-atunci, pentru că tu ai putut, te invidiază și ar da orice să te împiedice.

Life thought me that people who enjoy gossiping, being envious and me, end up like this because of their weakness and lack of courage. And, because you succeeded they are envious and they would do anything to be an obstacle for you.

Mă întreb ce ar fi lumea fără bârfe? Ar fi cu siguranță un loc mai plictisitor pentru cei care nu au altceva de făcut și au dezvoltat un fel de meserie din asta. Fără supărare, însă cele mai multe persoane de acest gen sunt femei.

I wonder what this world would be without gossips? It would be for sure a more boring place for those who don’t have anything else to do and they kind of made a career out of this. No offence, but mostly this kind of persons are women.

În locul în care mă aflu, bârfa e în floare și la întâlnirile între băieți, dar ei parcă totuși sunt mai raționali. De exemplu, vecinul care stă vis-a-vis de mine, mă salută frumos, mă întreabă de sănătate, mă rog, chestiuni normale între vecini. La fel și cel care stă deasupra apartamentului meu. Soțiile lor însă, m-ar mânca din ochi. Ce vină am eu? Că sunt mai tânără? Că sunt din altă țară? Că m-a educat mama să vorbesc frumos și să salut?

Where are live, gossip is at a high level also when boys meet, but still they are a bit more rational. For instance, my neighbor from across the hall, greets me nicely, he asks often how I feel, normal stuff between neighbors. Same do the others from upper floors. Their wives? Would eat me with their eyes. Why is this my fault? Is this because I am younger? Is this because I am from abroad? Is this because my mom educated me to be polite and and say hello?

Doamnelor, asta nu e vina mea. Am eu o vagă bănuială că este vina…dumneavoastră!

Ladies, this is not my fault. And I think the fault is…yours!

Să nu înțelegeti că nu le respect cultura. O respect și îmi place…dar asta pare exagerat. Și până la urmă nu aș da vina pe cultura, ci pe faptul că nu doresc să evolueze.

Don’t get me wrong, I respect their culture. I respected and I like it, but this seems a bit too much for me. And at the end I would not say that this happens necessarily because of the culture, but because of the fact that they do not want to evolve. 

Oricum, măcar în privința lor nu mă mai stresez, căci eu ce fac, fac pe față:)

Anyways, at least I am not stressed anymore, I can handle this:) 

Problema mea e că îmi pierd din stocul de zâmbete. De ce? Căci eu le ofer un zâmbet real și ele râspund fals….

The problem is I kind of finish my smiles. Why? Because I smile sincerely and they offer me a fake smile back…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s