Eu gândesc, tu gândești…ei gândesc? / I think, you think, do they think?

În societatea în care trăim noi astăzi este o permanentă nevoie de supremație, de superioritate pe care toată lumea dorește să o arate și să o impună.

Nowadays, in our society there is a permanent fight for being the best, for being superior and everybody tends to show this kind of attitude.

Asta este una dintre greșelile majore care ne fac pe noi toți să fim mai puțin fericiți. Ne influențează într-o măsură mai mare sau mai mică să devenim șmecheri, să refuzăm să oferim ajutor, din ambiție, poate din dorința de a ajunge altcineva să se roage de noi.

This is one of the biggest mistakes that lead us to unhappiness. It influences us a bit or more to dupe people, to refuse when someone asks for help, because of our ambition, because of our desire to see other people begging us.

Ne schimbăm comportamentul cameleonic, azi suntem prieteni, mâine am face bine însă să ne ferim din calea acelorași oameni cu care ieri am stat la masă.

We change our behavior quicker than a chameleon changes its color, today we are friends, tomorrow we better watch out the people you were sitting yesterday with.

De ce nu simțim nevoia să schimbăm asta? să ne corectăm pe noi înșine în loc să ne considerăm modele pentru alții?

Why don’t we feel the need to change this? to correct ourselves instead of considering ourselves models for the others?

De ce nu putem încerca să ne simțim importanți prin ceea ce facem noi, nu prin ceea ce fac alții pentru noi?

Why can’t we feel important for something we have done, not for something that someone else does for us?

De ce să nu dăruim iubire și să oferim ajutor? Credeți că ni se cuvine totul?

Why aren’t we offering our love and provide help when needed? Do you think that we really deserve everything?

Mă gândesc adesea la asta. Știu că și tu te gândești. Ei se gândesc oare?

I often think about this. And I know you do it too. Do they?

Prea puțini sunt cei care mai vor să te asculte, prea puțin cei care te înțeleg, prea puțini cei care îți rămân alături. Ei prea puțini și tu te consumi prea mult.

There are very few people interested in listening to you, very few does who understand you, very few those who stay close no matter what. They are very few and you are suffering to much.

Până la urmă, ce e viața? E o provocare! E un ”cap ou pas cap” continuu. Chiar dacă nu vrei spui ”Cap” mereu!

At the end, what is life? Is a challenge! An endless ”cap ou pas cap”. Even if you don’t really want to say ”Cap” always!

PS: Mi-e dor de părul meu lung

PS: I miss my long hair

1656422_658342384222002_108191247_n

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s