Viața și limbile străine… / Life and foreign languages

De când mă știu am fost îndrăgostită de limbile străine. Asta s-a putut vedea și prin faptul că am renunțat la posibila mea carieră de medic strălucit în favoarea traducerilor. Nu îmi pare rău și aș face aceeași alegere din nou și din nou și din nou. Oricum, într-o zi o să ajung doctor…doctor în limbi străine. 🙂

Ever since I can remember I was in love with foreign languages. This can be understood also from the fact that I gave up a possible career as a doctor, to become a translator. I do not regret it and I would do the same choice again and again. Anyways, one day I’ll be a doctor…doctor in foreign languages 🙂

Până una alta, datorită limbilor străine pe care le cunosc am ajuns aici și am realizat cam tot în viața mea…asta de 22 de ani jumate:)

Up to this moment everything that I realized in my life (22 years old and 6 months) was by the help of foreign languages.

Mi-e tare greu să îi înțeleg pe cei care deși ar putea, refuză să învețe o limbă străină, refuză să isi  dovedească cunoștiințele. De ce?

Is hard for me to understand those who have the capacity to learn a language, but they refuse to do it, they refuse to enrich their knowledge. Why?

Nimeni nu s-a născut învățat și toată lumea poate face greșeli. Asta nu ar trebui să ne oprească procesul de învățare, ba dimpotrivă, ar trebui să ne facă să ne dorim să știm mai mult, să evoluăm.

Nobody was born with knowledge and everybody can do mistakes. This should not stop us from the learning process, but should make us want to know more, to evolve. 

De când mă știu, întotdeauna când am VRUT (atenție vă rog la acest verb…folosiți-l cu încredere în loc de ”A TREBUI”) să învăț ceva, am tratat acest lucru ca pe o joacă. Un joc cu mai multe stagii, a cărui fiecare poartă de trecere, însemna că mă situez pe o treaptă superioară. Această strategie funcționează și acum.

Ever since I can remember, always when I truly WANTED (please pay attention to this verb and use it instead of I MUST) to learn something, it felt like a game to me. A multiple level game, whose gates were meaning the access to a superior level. This strategy works now as well.

Dacă vă spuneți că sunteți prea mari să ”vă mai jucați”, permiteți-mi să vă contrazic: niciodată nu suntem prea mari să facem ce ne place…și cu siguranță tuturor ne place să ne jucăm. Pentru a-mi menține teoria, v-aș ruga să îi urmăriți pe majoritatea profesorilor care predau o limbă străină. Ce metode de predare folosesc, cum se comportă, etc. Veți fi surprinși să vedeți că ”jocul” se află în top!

If you think you are ”too old” to play, please allow me to contradict you: we are never too old  to do whatever we like and certainly we all like to play. In order to support my theory, I would kindly ask you to observe all the professors teaching a foreign language. What kind of teaching methods they used the most, how they behave, etc. You’ll be surprised to see that the game is on top!

Nu vreau să dau sfaturi sau să par vreo expertă în limbi străine. Dar am puțină experiență în domeniu și o soră mai mică acasă. Chiar dacă ea își dă interesul și vrea să învețe, pot observa prin intermediul ei comportamentul și interesul manifestat de generația din care face parte.

I do not want to give you advice or to make you think I am an expert in foreign languages. But I do have a bit of experience in the field and a younger sister. Even if she really wants to learn, I have the possibility to observe the behavior and the interest shown by her generation towards the learning process.

Elevii din ziua de azi, deși au resurse (creier) sunt adesea prea leneși să îl folosească. Așteaptă totul ca și cum e ceva ce se cuvine să aibă, fără un minim de efort. Dacă ar putea fi turnate cunoștiințe în cap cu pâlnia…

The students of our days, even if they have all the resources (especially brain) they are often too lazy to use it. The want everything as they deserve it without any other contribution from their side. If only we could pour knowledge into the brain…

Dacă totuși vă hotărâți să învățați una sau mai multe limbi străine, vă rog acordați puțină atenție următoarelor observații:

If you decide to learn one or more foreign languages, please pay a bit of attention the following observations:

– nu vă fie frică să vorbiți;

  • do not be afraid to talk;

– nu vă fie frică să greșeți;

  • do not be afraid to do mistakes;

– nu ezitați să întrebați dacă vreți mai multe informații sau aveți nevoie de lămuriri;

  • don’t hesitate when it comes to asking questions or for more information;

– nu vă axați doar pe partea gramaticală. Vocabularul e și el la fel de important. Doar nu o să vă prezentați spunând. Bună, eu sunt Mai Mult ca Perfectul! (Bine, asta doar dacă aveți așa o părere bună despre voi 🙂 ).

  • do not care only about the grammar. The vocabulary is important as well. You won’t introduce yourself to someone by telling: ”Hello, I am Past Perfect Continuous!

– încercați să aflați cât mai multe despre cultura de care aparține limba. Nici nu vă dați seama cât de folositor vă poate fi.

  • try to find out as much as possible about the culture the language you are learning is coming from. You cannot realize how important that is.

Satisfacția de a știi cât mai multe limbi străine e incomensurabilă. Oamenii sunt atât de impresionați când ești în țara lor și le vorbești limba. Chiar și în țara ta să fi și să dai peste un străin, tot îl vei surprinde.

You cannot measure the satisfaction you have when you know several foreign languages. People are so impressed that you are a foreigner in their country and that you speak their language. Even in your country you can meet foreigners and impress them.

Nu vă ghidați după principii de genul ”Dacă e la mine în țară, să îmi vorbească limba”. Mi se pare foarte nepotrivită această atitudine. E o chestie de alegere. Iar tu poți fi mai bun dacă alegi să vorbești mai multe limbi. Nimeni nu trebuie forțat să învețe ceva dacă nu dorește, dar dacă e chestiune doar de lene, oamenii trebuie împinși de la spate. Sau măcar ajutați să treacă de faza de negare ”Vreau dar nu pot”!

Do not guide yourself after principles as ”If he lives in my country he should know the language”. I think this attitude is completely wrong. Is a choice. And you can be better when you have the ability to speak more than one language. Nobody should be pushed to learn if they do not want to, but if is only about being lazy, than people should be pushed. Or at least help them overcome the negation phase ”I want but I can’t!”.

Să vă povestesc ce am făcut astăzi:

Let me tell you what I did today:

Se organizează un concert mare la noi în campus. Chiar pe strada pe unde vin eu la birou. Totul era închis și accesul nu este permis nici unui pieton, decât dacă acesta face parte din staff. Eu am vrut să îmi dovedesc încă o dată că turcilor le e frică să vorbească limbi străine, iar asta din cauza sistemului de învățământ (dar ăsta e un subiect pe care îl voi dezvolta altădată).  Așa că, hotărîtă cum sunt mă strecor printre porți și îmi urmez drumul…clar, doi tipi mă abordează : ”Doamnă, pe aici e interzis, vă rugăm să vă alegeți alt traseu, bla bla bla”. Eu, știu turcă la un nivel bunicel, dacă e să mă iau după prietenii si colegii mei ei ar spune chiar avansat, așasdar am înțeles ce doreau ei. Dar m-am făcut că nu înțeleg și am început să le vorbesc în engleză. Secundă în care au început amândoi să zică: OK OK OK OK OK! Și-așa m-au lăsat să trec. La cum s-au speriat cred că m-ar fi dus și cu mașina numai să nu mai vorbesc cu ei în engleză.

There is a big concert organized in our campus. Exactly on the street I pass by when going to the office. Everything was closed and the access was forbidden to any passer by, only staff was allowed. I wanted to prove myself once again that Turkish people are afraid to speak foreign languages and this is because of the teaching system (but I will tell you about this in another article). So, I decide to continue my way, entering the space surrounded by fences…of course two guys were behind me yelling:”Lady it is forbidden to pass by here, please chose another way, bla bla bla”. I Turkish level is pretty good if I have to believe my friends and my colleagues who would say I can consider myself advanced, so I clearly understood what they wanted from me. But I pretend I do not understand and I decide to talk with them in English. The next second they both started to say without stopping: OK OK OK OK OK OK! And they let me pass. They were really scared and I think they would have offered me a ride only to stop talking to them in English.

Și totuși, dacă eram o teroristă? 🙂

And still, what if I were a terrorist? 🙂

Advertisements

One thought on “Viața și limbile străine… / Life and foreign languages

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s