Oamenii, funcția și ”urcatul la cap” / People, position and overreactions

E lăudabil când ajungi să ai o funcție sus-pusă, asta doar în cazul în care ai obținut-o pe merit (părerea mea).

Of course is a very important achievement to obtain a high position at work, but only if you did it by working (my opinion).

Zilele astea am avut ocazia să lucrez doar în compania unor oameni bine-puși: pro-rectori, decani, pro-decani. Am văzut cum lucrează, am văzut ce comportament au, am văzut și gradul ridicat de pretenții pe care le au.

These days, I had the chance to work only with high-positioned people: vice-rectors, deans, vice-deans. I observed their style of work, their behavior but also their expectations.

Astăzi, la ultima ședință, unul dintre domni era foarte revoltat, spunându-i pro-rectorului că e o rușine pentru universitate ca niște oameni așa importanți ca ei, să trebuiască să iși întrerupă programul zilnic (de băut ceai!) pentru a verifica niște dosare. În opinia domnului acest lucru trebuie făcut, de un angajat normal, neimportant.

Today, during our last meeting, one of the gentlemen was very annoyed and told to the vice-rector that is a shame for an university to ask people as important as they are, to change their daily program (drinking tea program) in order to check some files. According to the opinion of this gentleman, this thing should have been done, by an ordinary employee. 

Acum, aș putea să mă gândesc din mai multe puncte de vedere: – dacă e să o luăm după importanță, de ce nu s-au plâns pro-rectorii? De ce nu s-au plâns decanii facultățiilor? S-a plâns domnul, reprezentant al unei școli post-liceale.

Now, I could analyze this from several points of view: – If we have to consider the importance of a position, why the annoyed ones weren’t the vice-rectors? Why weren’t the deans? The complain came from the representative of a post high school institution.

Pe de altă parte, de ce să ne plângem? Se presupune că dacă ai ajuns în funcția asta, ai ceva în cap și ai ceva responsabilități administrative. Până la urmă, nu decizi meniul pentru o cină. Decizi destinul a 622 de oameni pentru anii ce urmează.

On the other hand, why to complain? It is presumed that we got into a position, because we have something in our heads and of course this comes with some administrative responsibilities. Is not something like deciding what you are going to have for dinner. You decide the future of 622 persons for the following years.

Am avut ocazia să cunosc printre acești domni, niște oameni așa de intelegenți și modești, cărora nu le păsa că trebuie să se uite pe niște dosare. E munca lor. Nici nu m-au tratat ca pe o copilă. Nu zic că eu eram cea mai importantă acolo, dar etapa realizată de mine era imperios necesară. Au știut să îmi dea locul și să mă respecte.

I had the opportunity to meet among these people, some very intelligent persons and modest, who don’t mind checking some files. Is their work. They did not treat me as a child. I wasn’t the most important person there, but my part of work was vital. They knew my position and respected it.

E greu cu pretențiile astea….

Is hard with these kind of expectations…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s