Oboseala și vinovăția / Feeling tired and guilty

Câteodată (ca și acum, de altfel), mă simt așa de obosită că abia mă târăsc. Aș vrea să mă odihnesc dar în mintea mea se perindă fel de fel de planuri și de chestii pe care trebuie să le fac, pe termen mai lung sau mai scurt.

Sometimes (like right now), I feel so tired that I can barely drag myself from office to home. I would like to rest but in my mind I have so many plans and things that I have to accomplish, on long or middle term.

Sigur vă întrebați de ce nu mă odihnesc, după care să îmi continui activitatea. De ce? Pentru că nu mă lasă conștiința.

Surely you would ask me why I do not rest more before continuing any activity. Why? Because my consciousness would not allow me.

Dacă mă pun în pat cu norma de muncă neîncheiată, nu pot dormi. Mă zgândăre un Michiduță, care îmi repetă obsesiv : ”Ești leneșă. Ești lăsătoare. Mai fă și asta”. Și-atunci eu cu ochii ca două liniuțe, de mai am puțin și îmi pun scobitori ca celebrul TOM, mă apuc de treabă, până mă scurg de toate puterile.

If I lay on the bed before doing everything I had to do in a day I cannot sleep. A small evil gets into my mind and repeats obsessively: ”You are lazy. You postpone everything. Do this also”. And at that moment me, with my eyes similar to two lines, close to use some toothpicks as the famous TOM does, I start working until I have no energy anymore.  

 Nici nu mai știu de când nu am avut o zi de leneveală. Muncă, studiu, casă (=spațiu în care oricât de multe ai face, tot mai rămâne ceva).

I do not even remember since when I did not have a lazy day. Work, study, home (= the space where you can do whatever you do in order to keep it clean, but where always is something left).

 Azi mi-am făcut un plan: pentru că oricum m-au înzestrat cu sarcini care de drept nu îmi aparțin, iar eu nu am zis că nu le fac, pentru că eu pot, îmi aloc zilnic o oră din progamul de muncă, în care să mă ocup de sarcinile mele proprii.

Today I made a plan: because they already gave me some tasks that are not really my responsibility and because I did not deny on doing them, I will allow myself to use one hour from my working schedule for my own problems.

Și-apoi să mai vină vreun student dornic de a primi bunăvoință de la colegii mei, cu replici de genul: ”De ce te plângi de muncă? Uite ei cât lucrează!”, că o să îl invit să-mi fie într-o zi asistent, să vedem dacă va mai avea aceeași părere.

And then I will be waiting for a student willing to receive help from my colleagues, to tell me:”Why do you complain about work? Look at them how much they work!”. Surely I will invite him to be my assistant for a day, to see if at the end of the day he will think the same.

Mă duc în pat, că mi-am făcut și postarea. Noapte bună!

I am going to bed, I also wrote my article for today. Good night!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s